Secolul al XX-lea a cunoscut o dinamizare socială fără precedent și implicit o modificare a scalei de valori. Cel mai important lucru care s-a schimbat în aprecierea frumuseții feminine în această perioadă este trecerea idealului din zona teoretică a esteticii și a socialului în cea a atractivității fizice. Cu alte cuvinte, femeia secolului XX este frumoasă în măsura în care devine atractivă, stârnind aprecierea bărbaților, dacă nu chiar dorința. Avem deci o contopire a mai multor idealuri, fiindcă fiecare bărbat găsește drept atrăgătoare doar anumite aspecte fizice ale unei femei. Totodată, egalitatea care a survenit între cele două genuri a revoluționat relațiile de cuplu, dar și erotismul în general, acest lucru conservând cumva ideile vechi încă din antichitate că simetria și proporțiile nu sunt singurele care contribuie la frumusețea unei persoane.
Un alt lucru important în primele două decenii ale secolului al XX-lea este înflorirea pe care a cunoscut-o industria cosmetică, ale cărei produse au devenit accesibile femeilor din toate straturile sociale. Atunci au apărut mărci precum Max Factor sau Helena Rubinstein. Consecințele acestei „democratizări” sunt vizibile încă și astăzi: fetele tinere folosesc machiajul pentru a atrage parteneri mai mari, iar doamnele de toate vârstele folosesc fardarea pentru a ascunde unele imperfecțiuni.
Moda acestei perioade a început să devină din ce în ce mai permisivă, expunând părți ale trupului feminin, în evidentă distanțare față de ceea ce se întâmpla în epoca victoriană. Totdată, în această perioadă se pun bazele unei fascinații care avea să influențeze criteriile de frumusețe feminină pentru următoarea sută de ani: cea pentru vedetele de film și din advertising.
