CABINETUL ESTE ÎNCHIS.

Frumusețea facială a femeii poate fi măsurată matematic

Este dificil de spus cine e îndreptățit să definească frumusețea perfectă, dar natura ne dă indicații clare că simetria facială este aspectul cheie al frumuseții fără vârstă. Acest lucru a fost confirmat chiar și de către

bebeluși, care preferă să privească fețele simetrice, ceea ce ilustrează modul în care recunoașterea simetriei este înnăscută.

În 1980, Dr. Michael Cunningham, psiholog la Universitatea din Kentucky, a efectuat un studiu în care participanții au clasat frumusețea facială a femeilor. Cu un clasamentul atât de precis, dr. Cunningham a fost capabil să calculeze măsurătorile „ideale” care desemnează o față frumoasă.

Aceste măsurători includ:

  • Înălțimea vizibilă a globului ocular este de 1/14 din înălțimea feței
  • Lățimea ochilor este de 3/10 din lățimea feței la nivelul ochilor
  • Lățimea pupilelor este de 1/14 din distanța dintre pomeți
  • Lungimea bărbiei este de 1/5 din înălțimea feței
  • Distanța de la centrul ochiului până la capătul sprâncenei este de 1/10 înălțimea feței
  • Suprafața totală a nasului este mai mică de 5% din suprafața totală a feței.

 

Aceste măsurători nu fac decât să exemplifice un ideal standardizat și nu o față reală. Chiar și așa, Dr. Cunningham a descoperit că această frumusețe percepută poate fi considerabil scăzută chiar și printr-o ușoară diferență de raporturi. De exemplu, considerând că gura ideală constă din 50% din lățimea feței, femeile ar fi percepute ca fiind mult mai puțin atractive dacă procentul acesta ar diferi chiar și de câteva puncte.

Cuvinte-cheie: Fix Clinique, Dr Elena Marincea, chirurgie plastică, chirurgie estetică, București, frumusețe, față, nas, gură, obraji, ochi, sprâncene, pomeți, glob ocular, simetrie, măsurători ideale, față frumoasă

Plătește în rate serviciile la FIX CLINIQUE cu Card Avantaj

Plătește în rate de la FIX CLINIQUE cu Card Avantaj

Facebook Fix Clinique

Instagram Fix Clinique

  • Talia de viespe, idealul de frumusețe feminină promovat în romantism
Pentru a înțelege criteriile de frumusețe aplicate corpului feminin în secolul al XIX-lea, trebuie să facem o scurtă incursiune în filozofia și în literatura epocii. Odată cu preocuparea unor filozofi precum Immanuel Kant pentru estetică și a unor creatori precum Jean Jacques Rousseau pentru idealul feminin, au apărut noi modele de frumusețe. 
Într-o lume dominată de bărbați, considerați superiori atât mental cât și fizic, pentru a atinge idealul, femeile trebuia să fie cât mai puțin preocupate de orice activitate fizică. Ele erau încurajate de pildă să coase și să brodeze, fiindcă aceste două activități erau considerate ca fiind deloc obositoare pentru trup și liniștitoare pentru minte. 
Încet-încet, pentru bărbații secolului al XIX-lea, frumusețea a început să devină similară cu un trup cu tenul foarte palid, cu talia foarte subțire, cu pieptul fragil și cu trăsături delicate ale feței. O mare importanță o aveau veșmintele foarte bogat ornamentate, bijuteriile, dar mai ales produsele unei științe a cosmeticii care se transformase deja într-un fel de industrie. 
Deși modalitățile de modificare permanentă a unor trăsături existau de milenii (fetițelor chineze li se legau labele picioarelor ca acestea să rămână cât mai mici, în America de Sud se deformau craniile, iar în Africa se aplicau verigi pentru a lungi gâturile), în Europa și America secolului al XIX-lea au început să apară primele dispozitive moderne cum ar fi „dispozitivul de formare a nasului M. Trielty”, care acționa asupra cartilajelor prin presiune și era fixat cu șuruburi și cauciuc. Cea mai cunoscută rigoare a epocii este însă purtarea corsetului, care provoca uneori fracturi costale și deplasări iremediabile ale organelor interne, în încercarea de a prezenta o talie cât mai subțire.
Sfârșitul secolului XIX aduce pentru prima dacă în cultura occidentală și părerea feministelor despre frumusețea propriului trup. Scriitoarele britanice și cele americane, aflate în avangarda mișcării, promovează ideea unui trup sculptat, natural și funcțional, al unei femei independente și egală cu bărbatul. Nu întâmplător în Mândrie și prejudecată,
  • Renașterea și redescoperirea frumuseții corpului feminin
După cincisprezece secole în care dogmele creștine au marginalizat femeia în societate, condamnând-o la un fel de auxiliar al familiei și al societății patriarhale, Renașterea s-a impus, pe lângă aplecarea spre științe, și printr-o revizuire a artelor plastice și, implicit, a modelelor de frumusețe feminină. 
Maeștrii renascentiști nu au putut exista în afara constrângerilor religioase și de aceea principalul vehicul al promovării nudului feminin și, prin urmare, a unor noi standarde de frumusețe au fost reprezentările unor personaje mitologice de origine greacă sau romană. Ca atare, idealul feminin din Renaștere era oarecum asemănător cu cel grecesc, cu un trup bine făcut și nu neapărat foarte tonifiat, fără mușchi la vedere, și un chip de o frumusețe clasică, simetrică și proporțională. Idealul modern al sânilor mari nu exista în vremea aceea, poate și fiindcă reprezentările pictorilor renascentiști conțineau mai ales un mesaj spiritual, având mult mai puțin ambiții erotice decât s-ar putea crede la o primă privire. 
Standardele erau cele ale unui ten foarte alb, a unui chip cu pomeți înalți, dar obraji plini, a ochilor căprui sau negri, pătrunzători, a coafurilor elaborate și a hainelor extravagante. 
Pentru a înțelege pe deplin standardele frumuseții renascentiste, vă puteți gândi la Mona Lisa, un chip nu neapărat foarte estetic, dar o față ce denotă o amețitoare profunzime interioară, un zâmbet enigmatic, asociat de unii cu maternitatea, dar și semne subtile ale poziției sociale a femeii reprezentate în portret. 
Amănuntul definitoriu pe care Renașterea îl aduce în artele plastice și care avea să dea un nou înțeles noțiunii de frumusețe feminină este mișcarea. Sculpturile și picturile Renașterii nu mai reprezintă personaje în ipostaze statice, ci oarecum în mișcare, ceea ce aduce pentru prima dată între standardele estetice feminine noțiunea de grație, izvorâtă din felul în care se mișcă o persoană și din raportul între diferitele părți ale corpului său.
  • Standardele estetice și spirituale ale frumuseții din Grecia Antică
Idealul Afrodita
Spre deosebire de cultura egipteană, cea a vechilor greci s-a orientat spre un model ideal de frumusețe, unul despre care filozofi precum Platon sau Aristotel spuneau că nu poate fi atins. Pentru că aveau nevoie totuși de un reper, femeile Greciei Antice își doreau să fie cât mai aproape de Afrodita sau de Artemis, două modele idealizate de artiștii vremii. Trebuie reținut și faptul că, în viziunea vechilor greci, frumusețea trupului trebuia însoțită neapărat de un înalt grad de spiritualitate din partea femeilor.
Ca urmare a acestor concepții, statuile grecești propun în general nuduri feminine, corpuri greu de presupus că au existat și în realitate. În timp ce trupul e croit adesea din tușe largi, propunând femei aproape planturoase, de la gât în sus aspectul se schimbă și se pune mare preț pe simetrie și pe proporții. Este astăzi limpede nu doar din cercetarea vechilor scrieri, ci și la o simplă privire asupra artei grecești, că sculpturile dar și reprezentările din mozaicuri sunt abateri calculate de la un model, de la care artiștii luau doar ceea ce era mai frumos, îmbunătățind apoi alte aspecte ale trupului. Așa se face că sculturile grecești nu propun femeia de tip mediteranean, ceva mai scundă și cu trăsături accentuate ale feței, ci una care avea să intre în istorie pentru următorii două mii de ani ca fiind ideal de frumusețe.
În viața de zi cu zi, femeile din Grecia Antică, în special cele din zona Atenei, erau de-a dreptul obsedate de cosmetice, dovadă fiind nenumăratele vase, unele cu reziduuri, decoperite în șantierele arheologice. Prin machiaj, coafură și mai puțin prin vestimentație, ele încercau să copie modelul zeițelor, de care doreau să se apropie cât mai mult din punct de vedere fizic.
Ceea ce trebuie să reținem, doamnelor, din experiența vechii Grecii este concepția care a durat până în secolul al XX-lea că frumusețea fizică, indiferent de standarde, trebuie dublată de spiritualitate dar și de o grijă permanentă pentru ajustarea elementelor mai puțin estetice pe care le are orice chip, orice corp care există în realitate.

Follow Fix Clinique aici!

Galerie Before/After

vezi galerie foto aici

FIX CLINIQUE

Peste 35 de ani de practică în chirurgia plastică!

Top
Online sfaturi gratuite – adresează o întrebare medicului de chirurgie plastică și estetică
Adresează o întrebare medicului de chirurgie plastică și estetică! RĂSPUNS GRATUIT CONFIDENȚIAL

Cabinetul rămâne închis.
Stăm acasă.
La distanță, dar în continuare împreună cu o istorie a evoluției standardelor frumuseții feminine.
Sănătate!

Translate »